Cum funcționează routerele wireless și ce înseamnă 1900 Mbps bandă maximă

Să vorbim un pic despre routere și wireless, deoarece marketingul producătorilor vă face să credeți că puteți prinde “viteze” de genul 1900 Mbps pe un singur dispozitiv. Nu puteți. Iată câteva explicații tehnice despre ce înseamnă aceste benzi în teorie și în practică și la ce să vă așteptați pe partea de conectivitate wifi.

Rețineți însă că mai jos vorbesc doar despre conexiunea wireless la router. Pentru conexiune pe cablu, cumpărați cel mai rapid router la acest capitol.

FLUXURI DE DATE ȘI BANDĂ TOTALĂ PE WIRELESS

Sunt routere care promit viteze mari de tot pe wireless. Asus RT-AC68 vorbește de 1900 Mbps, Linksys WRT1900AC la fel. D-Link 860L menționează 1200 Mbps, noul TP-Link Archer C2 are 750 Mbps. Aceste valori reprezintă banda maximă teoretică pe care o poate asigura un router, pe toate tipurile de wifi pe care le suportă (acel 802.11b/g/n/ac), când la el se conectează multiple dispozitive.

screenshot_asus_ux303ln_03

Routerul suportă însă mult mai mult de atât pentru cazul în care se conectează mai multe calculatoare la el simultan. Poate că ai familie mare și vreți să vă uitați în același timp la diverse seriale pe net sau îl montezi într-un birou și fiecare angajat are nevoie de wireless cât mai performant. Un router de capacitate mare le poate asigura tuturor o conexiune rapidă.

Asta înseamnă și că dacă în casă sunt doar 1-2 persoane sau doar un calculator are nevoie reală de net rapid, un router de 600 Mbps pe wireless vă este suficient cel puțin încă 2-3 ani.

Un alt lucru la care trebuie să vă gândiți este de unde vin datele. Să presupunem că ai un router de 1900 Mbps și chiar se conectează 10 persoane simultan la el pe wireless. Routerul poate trimite în total 1900 megabiți pe secundă spre ei, dar de unde ia biții cu aceeași viteză? Nu-i ia, portul său de Internet este de doar 1000 Mbps, așa că acolo apare o limitare de aproape 50%. Este ca la trenuri, locomotiva ar putea merge cu 190 la oră, dar șinele permit doar 100 la oră.

Practic, marketingul pentru un astfel de router vă va spune că se fac și transferuri în rețeaua internă, între laptopuri sau de pe un media server sau NAS (stocare de rețea – ca acest QNAP sau Synology) către laptopuri și de aceea banda pe wireless este mai mare decât cea care vine pe cablu de la providerul de net. Sunt foarte mici șansele sa vă găsiți într-o astfel de situație.

Mai sunt apoi alte routere și mai dubioase care oferă o viteză mare pe wireless (750 Mbps) și doar 100 Mbps conexiune la Internet și chiar și porturile LAN de cablu sunt tot de 100 Mbps. Practic, vei vedea wireless rapid doar la conexiuni laptop-laptop sau de la un NAS sau media-server conectat tot pe wireless, deoarece pe fir te limitează la 100 Mbps. Nimeni nu instalează NAS-uri si Media Servere pe wireless!

Așa sunt Asus RT-AC52 și TrendNet TEW-810DR, ambele au wireless de 750 Mbps, dar toate porturile de cablu sunt de maxim 100 Mbps. Evitați aceste două modele, alegeți Asus RT-N18U în aceeași gamă de preț sau altceva.

CUM SE OBȚIN ACESTE BENZI

Există mai multe standarde wireless. Noi le știm ca B, G, N și AC, dar denumirea lor oficială este 802.11b/g/n/ac. Fiecare este mai rapid decât cel anterior. Unele generează rețele wireless pe 2,4 GHz, altele pe 5 GHz. N-ul poate pe ambele rețele, AC-ul, cel mai nou, este doar pe 5 GHz.

Banda maximă pe care o are un dispozitiv (laptop, tabletă etc) conectat la o rețea depinde și de alți parametri: lățimea canalului pe care se comunică este prima, aceasta putând fi de 20, 40, 80 sau 160 MHz. Când spui că în jurul frecvenței de 2,4 GHz (sau 5 GHz) se comunică pe o bandă de 80 MHz trebuie să-ți imaginezi un drum de munte: frecvența de 2,4 GHz (sau 5) este altitudinea la care se află drumul respectiv (și ne pasă mai puțin de ea), iar banda de 20-160 MHz descrie cât de lat este drumul.

Cu cât banda este mai mare, cu atât conexiunea este mai rapidă.

Un alt element este felul în care semnalul wireless este modulat. Aici se folosește ceva pe care l-am învățat prin anul 4 sau 5 la Electronică, anume modulația de amplitudine în cuadratură cu un anumit număr de simboluri. Ca analogie, închipuiți-vă că pe drumul de munte menționat anterior merg diverse vehicule. Ca să transporți mulți oameni dintr-o parte în alta, ideal ar fi ca vehiculele să fie toate autobuze, ca să încapă cât mai mulți dintr-o dată. Așa e și aici, o modulație 64QAM este mai bună decât una 16QAM pentru că prima trimite mai multă informație cu un singur pachet.

putere_semnal_asus_n18u

Routerul comută automat între modulații atunci când te îndepărtezi de el. Modulațiile cele mai rapide se pot utiliza doar cu semnal puternic, neperturbat, că altfel routerul modifică automat sistemul utilizat. Din acest motiv în alte camere ai viteză mult mai mică decât lângă router și se recomandă să folosești repetoare de semnal pentru a rezolva problema.

Vitezele de bază sunt următoarele:

  • pentru N: 150 Mbps
  • pentru AC: 433 Mbps pe 80 MHz și 867 Mbps pe 160 Mhz

Acestea sunt pentru cazul ideal (banda cea mai mare, modulația cea mai bună), dar cu o singură antenă de emisie, adică un singur flux. Routerele care au o capacitate mare utilizează mai multe antene pentru a comunica simultan cu un singur dispozitiv sau cu mai multe. Este echivalentul unui drum cu mai multe benzi, toate ducând călătorii în același punct.

Un router 1900 Mbps are de obicei 2 antene pe N și 3 antene pe AC, adică 3 x 150 Mbps + 3 x 433 Mbps, rotunjit dă 1900. Routerul de 750 Mbps emite cel mai probabil cu două fluxuri N și unul Ac, adică 2 x 150 Mbps plus 1 x 433 Mpbs, iar cei 733 Mbps sunt rotunjiți la un mai frumos 750 Mbps, ca să dea bine pe cutie. Asus a lansat recent un monstru numit RT-AC87U care are în total 2334 Mbps pe wireless, valoare ce vine probabil din 4 x 150 Mbps plus 2 x 867 Mbps, fiind unul dintre primele modele cu bandă de 160 MHz pentru AC.

Dacă routerul emite cu două antene și laptopul conectat la el are o singură antenă, nu poate recepționa decât un singur flux de date. Dacă vrei mai multe, ai nevoie de două antene și în laptop sau tabletă, iar așa ceva nu prea se fabrică (decât pentru N, momentan). Din acest motiv astfel de routere sunt utile atunci când la ele se conectează multe dispozitive simultan.

CÂT POATE PRINDE PE WIRELESS UN SINGUR DISPOZITIV?

La Barcelona, în februarie, Qualcomm tocmai demonstra că poate prinde aproape 600 Mbps cu un singur dispozitiv. Ei foloseau un telefon special construit, o unitate demo, rulau un software special de transfer și cine știe ce router special probabil ascuns sub masă. Așa, în condiții mega-speciale de test și cu echipament ne-comercial demonstrau aproape 600 Mbps. Cine știe când va ajunge și în laptopurile și tabletele noastre.

#gallery-1 {
margin: auto;
}
#gallery-1 .gallery-item {
float: left;
margin-top: 10px;
text-align: center;
width: 33%;
}
#gallery-1 img {
border: 1px solid #efeded;
}
#gallery-1 .gallery-caption {
margin-left: 0;
}
/* see gallery_shortcode() in wp-includes/media.php */

Așadar, nu vă entuziasmați încă, mai mult de 200 Mbps pe un laptop deja este mult. Pe AC, în teorie, o singură antenă îți poate asigura 433 Mbps, dar în practică n-am prins niciodată atât de mult pentru că routerul băga automat o modulație mai slabă și transmisiunea nu este perfectă.

Un alt motiv pentru care viteza efectivă este mai mică ține de felul în care sunt împachetate datele pentru a fi transmise. Ție ți se spune că s-a realizat o conexiune la 200 Mbps și poate chiar atâția biți se transferă în fiecare secundă, dar datele utile ție sunt împachetate împreună cu alți biți ce reprezintă adrese, numărul pachetului, etc.

[mai mult...]

Un exemplu de configurare a retelelor Vlan

Se da un server pe care ruleaza bineinteles freebsd, doua switch-uri cu management Allied Telesis AT-8000s/16 si sa spunem 4 statii de lucru.
Folosind aceste echipamente vom imparti reteaua formata in vlan-uri, doua vlan-uri pentru pc-uri si un vlan de management al switch-urilor.

In locatia A se afla serverul cu freebsd, switch-ul cu management AT-8000s/16 (Switch A) cu ip-ul 10.10.10.2, cele doua computere: computer 1 (adresa IP: 172.20.0.2), computer 2 (adresa IP: 172.30.0.2).
In locatia B se afla switch-ul cu management AT-8000s/16 (Switch B) cu ip-ul 10.10.10.3, cele doua computere: computer 3 (adresa IP: 172.20.0.3), computer 4 (adresa IP: 172.30.0.3).
Interconectarile intre echipamente sunt facute ca in figura de mai sus. Reteaua noastra va cuprinde trei vlan-uri:
– vlan 200 – managementul switch-urilor
– vlan 300 – computerele 1 si 3, precum si serverul cu freebsd
– vlan 400 – computerele 2 si 4, precum si serverul cu freebsd
Pe sistemul cu freebsd avem o placa de retea (bge0). Vom incepe prin a creea cele trei vlan-uri si asignarea de adrese IP pentru fiecare in parte. Pentru acest lucru vom folosi urmatoarele comenzi:

ifconfig vlan200 create
ifconfig vlan300 create
ifconfig vlan400 create
ifconfig vlan200 inet 10.10.10.1/24 vlan 200 vlandev bge0
ifconfig vlan300 inet 172.20.0.1/24 vlan 300 vlandev bge0
ifconfig vlan400 inet 172.30.0.1/24 vlan 400 vlandev bge0

Daca executam acum comanda ifconfig observam cele 3 vlan-uri:

vlan200: flags=8843<UP,BROADCAST,RUNNING,SIMPLEX,MULTICAST> metric 0 mtu 1500
ether 00:08:c7:8f:fe:8e
inet 10.10.10.1 netmask 0xffffff00 broadcast 10.10.10.255
inet6 fe80::208:c7ff:fe8f:fe8e prefixlen 64 scopeid 0x8
media: Ethernet autoselect (100baseTX <full-duplex>)
status: active
vlan: 200 parent interface: bge0
vlan300: flags=8843<UP,BROADCAST,RUNNING,SIMPLEX,MULTICAST> metric 0 mtu 1500
ether 00:08:c7:8f:fe:8e
inet 172.20.0.1 netmask 0xffffff00 broadcast 172.20.0.255
inet6 fe80::208:c7ff:fe8f:fe8e prefixlen 64 scopeid 0x8
media: Ethernet autoselect (100baseTX <full-duplex>)
status: active
vlan: 300 parent interface: bge0
vlan400: flags=8843<UP,BROADCAST,RUNNING,SIMPLEX,MULTICAST> metric 0 mtu 1500
ether 00:08:c7:8f:fe:8e
inet 172.30.0.1 netmask 0xffffff00 broadcast 172.30.0.255
inet6 fe80::208:c7ff:fe8f:fe8e prefixlen 64 scopeid 0x8
media: Ethernet autoselect (100baseTX <full-duplex>)
status: active
vlan: 400 parent interface: bge0

Daca dorim ca aceste setari sa ramana si dupa repornirea sistemului, trebuie sa editam fisierul /etc/rc.conf, in care adaugam urmatoarele linii:

cloned_interfaces=”vlan200 vlan300 vlan400″
ifconfig_vlan200=”inet 10.10.10.1/24 vlan 200 vlandev bge0″
ifconfig_vlan300=”inet 172.20.0.1/24 vlan 300 vlandev bge0″
ifconfig_vlan400=”inet 172.30.0.1/24 vlan 400 vlandev bge0″

Urmeaza configurarea switch-ului AT-8000s/16 din locatia A. Legatura cu serverul este in portul 17R, computerul 1 este conectat in portul 2, computerul 2 este conectat in portul 4, iar portul 16 este folosit pentru legatura cu switch-ul din locatia B. Configurarea switch-ului o vom face prin consola seriala. In cazul acestui model, porturile ethernet sunt definite in soft ca si e1-e16, si g1.
Dupa ce ne logam cu userul manager si parola friend (acestea sunt implicite, se pot schimba ulterior), intram in modul de configurare folosind comanda: configure si facem setarile necesare:

configure
vlan database
vlan 200
vlan 300
vlan 400
interface vlan 200
ip address 10.10.10.2 255.255.255.0 10.10.10.1
interface ethernet g1
description uplink-server
switchport mode trunk
switchport trunk allowed vlan add 200
switchport trunk allowed vlan add 300
switchport trunk allowed vlan add 400
interface ethernet e2
description computer1
switchport mode access
switchport access vlan 300
interface ethernet e4
description computer2
switchport mode access
switchport access vlan 400
interface ethernet e16
description legatura_locatia_B
switchport mode trunk
switchport trunk allowed vlan add 200
switchport trunk allowed vlan add 300
switchport trunk allowed vlan add 400
exit

Salvam configurarea pentru a fi activa si in momentul pornirii switch-ului:

copy running-config startup-config

Urmeaza configurarea switch-ului AT-8000s/16 din locatia B. Legatura cu locatia Al este in portul 15, computerul 3 este conectat in portul 1, computerul 4 este conectat in portul 3. Setarile necesare pe acesta sunt:

configure
vlan database
vlan 200
vlan 300
vlan 400
interface vlan 200
ip address 10.10.10.3 255.255.255.0 10.10.10.1
interface ethernet e15
description legatura_locatia_a
switchport mode trunk
switchport trunk allowed vlan add 200
switchport trunk allowed vlan add 300
switchport trunk allowed vlan add 400
interface ethernet e1
description computer3
switchport mode access
switchport access vlan 300
interface ethernet e3
description computer4
switchport mode access
switchport access vlan 400
exit

[mai mult...]

Activarea sau dezactivarea Paravanului de protecție Windows Defender

Este important să aveți paravanul de protecție Windows Defender activ, chiar dacă aveți deja un alt firewall. Vă protejează împotriva accesului neautorizat.

  • Activare paravan de protecție Windows Defender
    • Selectați butonul Start .
    • Selectați Setări  > Actualizare și securitate  > Securitate Windows > Firewall și protecție în rețea.
    • Selectați un profil de rețea.
    • Sub Paravan de protecție Windows Defender, comutați setarea la Activă. În cazul în care dispozitivul este conectat la o rețea, este posibil ca setările de politică de rețea să vă împiedice să efectuați acești pași. Pentru mai multe informații, contactați administratorul.
  • Notă: Dacă primiți erori, sau dacă setarea nu se activează, puteți utiliza depanatorul și apoi încercați din nou.
    Setarea Paravan de protecție Windows Defender în Securitate Windows
  • Dezactivare paravan de protecție Windows Defender
    • Selectați butonul Start .
    • Selectați Setări  > Actualizare și securitate  > Securitate Windows > Firewall și protecție în rețea.
    • Selectați un profil de rețea.
    • Sub Paravan de protecție Windows Defender, comutați setarea la Dezactivat. Dezactivarea paravanului de protecție Windows Defender ar putea face ca dispozitivul (și rețeaua, dacă aveți una) să fie mai vulnerabil în fața accesului neautorizat. Dacă există o aplicație pe care trebuie să o utilizați ce este blocată, îi puteți permite accesul prin firewall, în loc să dezactivați firewallul.
  • Permiteți unei aplicații să treacă de firewall
    • Selectați butonul Start .
    • Selectați Setări  > Actualizare și securitate  > Securitate Windows > Firewall și protecție în rețea.
    • Selectați Permiteți unei aplicații să treacă de firewall.
    • Selectați aplicația pentru care permiteți accesul.
    • Selectați OK.
[mai mult...]

Trucuri simple care iti maresc viteza de internet

De ce functioneaza uneori netul atat de greu?

In primul rand, ar trebui sa vezi ce viteza de internet ai de fapt. Asa, vei putea face o comparatie intre viteza calculatorului tau si media vitezei abonatilor aceluiasi provider. Daca totul pare in regula, ar trebui sa stii ca viteza de internet poate scadea si in functie de obiceiurile tale de navigare. Daca deschizi in mod constant multe tab-uri, descarci unul sau mai multe filme, eventual si niste muzica si te mai uiti putin si pe Youtube, e posibil sa nu ti se mai incarce totul la fel de repede. Asa ca, in primul rand, incearca sa faci totul putin mai ordonat. Viteza mica mai poate avea o cauza, daca site-urile pe care le vizitezi sunt gazduite pe servere mai putin performante sau foarte incarcate.

In cazul in care, in urma testelor de viteza, lucrurile nu stau prea bine, incearca mai intai sa restartezi router-ul sau sa resetezi placa de retea (Control Panel – Network and Internet – Network and Sharing Center – Disable / Enable Adapter). Ai mai putea incerca sa iti resetezi adaptorul de retea si folosind Troubleshooter-ul din Windows. Daca nici asa nu merge, arunca-ti un ochi si la cabluri. E posibil sa se fi deteriorat in timp sau sa se fi slabit mufele.

O alta cauza a vitezei mici de internet e si faptul ca latimea de banda trebuie sa se imparta la toate aparatele conectate. Incearca sa lasi o singura conexiune activa si vezi daca sunt imbunatatiri. Daca da, atunci routerul e de vina. Ai putea incerca sa il aduci la setarile din fabrica, sa ii faci un update sau sa ii schimbi firmware-ul. Noteaza-ti inainte insa datele de conectare.

Sa zicem ca nici acest sfat nu ti-a rezolvat problema. Nu dispera, mai ai inca destule solutii. Pentru inceput, curata cache-ul, sterge cookie-urile, istoricul si fisierele temporare.

  • Internet Explorer: Tools – Delete Browsing History (Ctrl+Shift+Del). Nu bifa casuta pentru parole. Bifeaza in schimb restul casutelor.
  • Mozilla Firefox: Tools – History – Clear Recent History. Alege sa stergi totul, de la data instalarii browserului.
  • Chrome: Tools – History – Clear Browsing Data. Sterge totul de la „inceputul timpului”, cum glumesc inginerii Google. Totul, mai putin parolele, care s-ar putea sa iti foloseasca.
  • Opera: Settings – Privacy & Security – Clear Browsing Data. Si aici poti pastra parolele.

Si, daca tot ai inceput sa faci curat in calculator, poti verifica si cat RAM iti consuma extensiile browserelor, sau poti vedea ce trebuie sa faci cand ai multe tab-uri deschise simultan. Daca folosesti in continuare Internet Explorer, incearca si alte variante. Chrome, Firefox sau Opera sunt browsere de top, care te vor impresiona. Eventual, poti incerca sa dezactivezi din extensiile sau plugin-urile acestora.

Tot la capitolul curatenie, poti scapa si de fisierele temporare (Start – All Programs – Accesories – System Tools – Disk Cleanup). Iti recomandam insa CCleaner, un utilitar care-ti sterge repede toate fisierele inutile. Mai ramanem putin aici, pentru ca ar trebui sa scapi si de programele inutile pe care le-ai instalat, poate fara sa stii. Toolbar-uri, extensii, adware sau programe-spion care-au venit la pachet cu un program ok. Mergi la Control Panel – Programs – Uninstall a program si vezi de ce poti scapa.

Ai grija insa ce stergi si nu apasa butonul „Uninstall” fara sa fi verificat insa la ce foloseste programul respectiv. Daca ai nevoie de sfaturi, incearca utilitarul Should I Remove It. Iti explica ce face fiecare proces sau program din calculator si iti spune cat de sigur este sa-l stergi.

La urma, nu uita sa-ti actualizezi browserul, sistemul de operare si, mai important, scaneaza calculatorul cu un antivirus. Avira, Avast, AVG sau Malewarebytes sunt gratuite si le poti descarca de pe site-ul Yoda. Daca nu gasesti probleme, verifica si firewall-ul. Unele pot avea activata optiunea de a limita vitezele de transfer.

Pana aici, totul a fost relativ usor. Daca problema persista si viteza de net e in continuare mica, e cazul sa-ti indrepti atentia asupra router-ului. Daca folosesti o conexiune wireless si nu prea ai semnal, incearca sa ii schimbi locul. E posibil ca amplasarea initiala a routerului sa afecteze calitatea semnalului wireless. Verifica si sa nu fie interferente cu celelalte aparate sau cabluri. In mod ideal, router-ul ar trebui asezat central, cat mai departe de cablurile calculatorului, de telefoane cordless sau de camere de supraghevere wireless, de exemplu. Majoritatea functioneaza pe 2,4 sau 5,8 GHz si pot interfera. Poti folosi Heatmapper pentru a gasi un loc bun in care sa amplasezi routerul.

Mai poti incerca cateva lucruri. Mai intai, intra in panoul de administrare a routerului si verifica daca nu cumva reteaua ta e folosita si de altii. Daca da, atunci ar fi cazul sa-ti securizezi reteaua wireless. Incearca sa si schimbi canalul semnalului wireless. Cand stai la bloc, e posibil ca vecinii tai sa foloseasca aceleasi canale. Poti folosi Wi-Fi Analyzer (Android), inSSIDer (Windows) sau KisMAC (Mac) pentru a gasi un canal mai liber. Setarile sunt diferite pentru fiecare router, dar procesul n-ar trebui sa iti puna prea multe probleme. Daca nici acum nu ai observat o ameliorare a vitezei de internet, poti actualiza firmware-ul routerului sau sa instalezi un firmware custom, precum DD-WRT. Documenteaza-te bine inainte, pentru ca acest proces necesita atentie. Nu e chiar pentru incepatori si risti sa strici routerul definitiv.

Acum e timpul sa trecem de partea cealalata a cablului sau semnalului. Mai intai, verifica daca driverele placii de retea sunt actualizate sau nu. Incearca sa le instalezi din nou. In majoritatea cazurilor, problema ta ar trebui sa fie rezolvata.

Totusi, daca nici acum nu ti se misca mai bine net-ul, e cazul sa suni la provider. Iti poate verifica conexiunea si asa vei afla daca problema chiar e la de tine sau nu. Ca sa fii sigur, ai putea imprumuta un laptop si poti verifica cum se misca internet-ul pe alt calculator.

Daca problema nu e de la ISP-istul tau si celalalt calculator are aceleasi probleme, ar cam trebui sa te gandesti sa ti schimbi routerul cu unul nou. Sau, poate un upgrade al calculatorului tau ar fi binevenit.

[mai mult...]

Cum pot fi urmarite telefoanele mobile?

Triangularea localizează telefoane

Autoritatile se bazează pe principiile triangulării pentru a urmări telefonul (și, probabil, proprietarul acestuia). Deoarece natura rețelei celulare permite telefonului să comunice cu un număr de turnuri celulare din apropiere și pentru fiecare celulă să evalueze puterea semnalului telefonului, software-ul de analiză a rețelei poate estima distanța telefonului de la fiecare turn. Dacă telefonul comunică cu trei sau mai multe turnuri, software-ul de triangulare poate folosi puterea semnalului telefonului de la fiecare turn pentru a estima poziția geografică a telefonului pe un plan tridimensional. Triangularea nu este o știință exactă, însă programele software sunt capabile doar să estimeze poziția telefonului decât să-i identifice exact locația exactă. Totuși, triangulația permite autoritatilor  să plaseze telefoane mobile și, probabil, utilizatorul de telefon mobil – în cartierele generale, fie în timp real, fie în istoria recentă.

Deși triangularea bazată pe puterea semnalului turnului celular este rezonabil de fiabilă, telefoanele celulare mai noi folosesc o tehnologie ușor diferită pentru a identifica locațiile lor. Conform San Francisco Chronicle, legislația federală din 2001 impunea furnizorilor de servicii wireless să identifice și să plaseze cu exactitate telefoanele în rețeaua lor la 328 de metri. Pentru a realiza urmărirea telefonului mobil cu acest nivel de precizie, mulți operatori și producători de telefoane au început să încorporeze capacitățile de triangulare a sistemului de poziționare globală (GPS) în telefoanele telefonice.

Locația GPS funcționează la fel ca triangulația celulară; în loc să se bazeze pe trei celule locale, cu toate acestea, GPS se bazează pe semnale foarte precise de la 12 sau mai mulți sateliți de pe orbita Pământului scăzut. Cu multe alte puncte de referință, telefonul își poate identifica propria locație la câțiva metri. Apoi, telefonul folosește o aplicație software care rulează în fundal (și nu este vizibil pentru utilizator), pentru a raporta locația sa înapoi operatorului de telefonie. Deoarece telefonul își raportează locația pe baza poziționării GPS, operatorii de telefonie wireless pot transmite o locație relativ precisă pentru telefon către echipele de intervenție de urgență, poliție și alți oficiali guvernamentali.

[mai mult...]

Cum funcționează o transmisie și un semnal de telefon mobil?

        Telefoanele mobile folosesc tehnologie existentă de mai mulți ani, dar nu a fost aplicată comunicării mobile până în anii ’80. Telefoanele mobile moderne sunt notabile datorită mobilității lor. Utilizatorii pot continua conversații între ei, vorbind în același timp și deplasându-se în direcții diferite, din cauza modului în care telefonul mobil trimite și primește semnale de la turnurile din telefonul mobil din apropiere.

       Telefoanele mobile sunt de fapt radiouri. Ele operează în moduri foarte asemănătoare cu walkie-talkies, cu mai multe diferențe cheie. Walkie-talkies folosesc un singur semnal radio pe un canal pentru a vorbi pe distanțe scurte. Telefoanele mobile folosesc mai multe frecvențe, astfel încât doi utilizatori să poată vorbi în același timp și să aibă o tehnologie de expansiune care le permite să fie utilizate la distanțe foarte mari. Totuși, tehnologia de bază, inclusiv emițătorii și receptoarele, rămâne aceeași.

Telefoanele mobile folosesc frecvențele radio pentru a trimite și primi informații care sunt traduse în sunet. În orice moment pe care îl utilizați, telefonul mobil trimite informații pe cel puțin două frecvențe diferite, una pentru trimiterea informațiilor și alta pentru primirea acesteia. Există o anumită bandă de frecvențe care au fost rezervate special pentru furnizorii de servicii de telefonie mobilă pentru a le folosi în acest scop. Spre deosebire de un walkie-talkie, utilizatorul nu are control asupra frecvenței pe care o folosește.

Telefoanele mobile nu transmit doar semnale intre ele – deși multe au această capacitate. În schimb, majoritatea își trimit semnalele către antenele  de telefonie. Aceste antene preiau  semnalul, îl amplifică și îl trimit la o alta antena din raza lor de acțiune, de obicei aflata la câțiva kilometri distanță. Aceste antene pot transmite  semnalul de la antena la antena  până face conexiunea cu celalalt apelant, astfel încât semnalul să poată fi trimis  intre  telefoanele lor. Aceste antene sunt construite la scara larga ca un sitem de retea sau celule de sine statatoare  și sunt concepute pentru a comuta automat semnalul de la  antena, la lantena, pe măsură ce utilizatorii se deplasează prin rețea.


       La început, telefoanele mobile foloseau două frecvențe întregi pentru conversații. Cu toate acestea, pe măsură ce numărul de utilizatori de telefoane mobile a crescut, furnizorii de antene radio și-au dat seama că în curând vor rămâne fără frecvențe, astfel încât au fost introduse semnale digitale. Aceste semnale codifică datele sonore în mod binar și trimit datele în pachete, folosind mai multe frecvențe simultan. Pachetele sunt decodificate și transformate în sunet de către telefonul mobil recepționant. Acest lucru permite companiilor să economisească spațiu de fregventa  și timp .

       Fiecare operator de telefonie  are o anumită zonă de acoperire sau o retea  de antene radio, astfel încât să poată transmite semnale GSM. Dacă un utilizator iese în afara acestei arii de acoperire, telefonul nu va funcționa sau va intra în roaming, încercând să folosească alte antene radio de la companii diferite în locul antenelor din reteaua proprie  pentru care a fost proiectat. Acesta este un motiv pentru care roaming-ul este mai scump decât tarifele obișnuite de oferite de reteaua  de telefonie mobila din care faci parte.

[mai mult...]

Care este diferența dintre frecvențele wireless de 2,4 GHz și 5 GHz?

Diferențele primare între cele două frecvențe sunt intervalul (acoperirea) și lățimea de bandă (viteza) pe care le oferă benzile. Banda de 2,4 GHz oferă acoperire pe o rază mai lungă, dar transmite date la viteze mai mici. Banda de 5 GHz oferă o acoperire mai mică, dar transmite date la viteze mai rapide.

Intervalul este mai mic în banda de 5 GHz, deoarece frecvențele mai înalte nu pot pătrunde în obiecte solide, cum ar fi pereții și podelele. Cu toate acestea, frecvențele mai înalte permit transmiterea datelor mai rapid decât frecvențele inferioare, astfel că banda de 5 GHz vă permite să încărcați și să descărcați fișiere mai rapid.

Conexiunea dvs. WiFi pe o anumită bandă de frecvență poate fi, de asemenea, mai rapidă sau mai lentă din cauza interferenței cu alte dispozitive. Multe tehnologii cu conexiune WiFi și alte dispozitive de uz casnic folosesc banda de 2,4 GHz, inclusiv microunde și deschidere pentru uși de garaj. Când mai multe dispozitive încearcă să folosească același spațiu radio, apare supraaglomerarea. Banda de 5 GHz tinde să aibă o supraaglomerare mai mică decât cea de 2,4 GHz, deoarece mai puține dispozitive o folosesc și pentru că are 23 de canale pentru dispozitivele de utilizat, în timp ce banda de 2,4 GHz are doar 11 canale. Numărul de canale disponibile pentru dvs. depinde de domeniul de reglementare. Dacă întâmpinați multe interferențe de la alte dispozitive, luați în considerare utilizarea benzii de 5 GHz.

[mai mult...]

6 probleme din Windows si rezolvarea lor

A durat ceva timp, dar din ianuarie 2019, Windows 10 și-a depășit în cele din urmă predecesorul în ceea ce privește cota de piață, depasind bariera de 40%, este oficial cel mai popular sistem de operare (OS) din lume, iar Windows 7 își va încheia viața anul viitor, numerele vor continua doar să crească.

Windows 10 este cunoscut pentru lansarea actualizărilor periodice către utilizatorii săi și este cel mai stabil sistem de operare Windows până în prezent, dar asta nu înseamnă că utilizatorii nu au probleme cu acesta. De la actualizările blocate care perturbă fluxul de lucru, la un spațiu de stocare semnificativ mai redus, există multe bug-uri cu unele corecții simple și pentru acestea.

Microsoft lucrează în prezent la o caracteristică care ar permite utilizatorului să amâne o actualizare Windows timp de 35 de zile – timp suficient pentru a vă asigura că actualizarea în sine nu a fost defectă și ar slăbi sistemul dvs., dar încă mai sunt de făcut lucrări pentru a lustrui în susul sistemului.

Trecerea la Windows 10 de la o versiune anterioară poate fi, de asemenea, cauza problemelor. Cei blocați în modurile lor Windows 7 vor avea o perioadă dificilă de adaptare la noile funcții, unele dintre ele nu vor fi intuitive pentru un utilizator nou.

Problemele cu care vă confruntați sunt întâmpinate de utilizatori din întreaga lume și există câteva corecții simple la problemele cu Windows 10 care sunt detaliate mai jos.

1 – Nu se poate face upgrade de la Windows 7 sau Windows 8

Unele dintre cele mai frecvente probleme cu Windows 10 sunt cele care se întâmplă la prima instalare a upgrade-ului de la Windows 7 sau Windows 8.

Acestea includ vizualizarea mesajelor pe care aplicația Get Windows 10 (sau GWX) care spune că mașinile considerate de Microsoft ca fiind perfect viabile pentru a primi actualizarea nu sunt compatibile, prin intermediul aplicației care nu apare niciodată în primul rând și la descărcări blocate și eșuate. Dacă aveți un computer care încă se încăpățânează să se agațe de Windows 7 sau Windows 8, există câteva lucruri de încercat:

  • Deschideți panoul de control, rulați Windows Update și asigurați-vă că computerul este complet actualizat. În cazul în care actualizările nu reușesc, rulați Depanarea Windows Update (a se vedea mai jos, numărul 3)
  • Folosiți instrumentul de creare media. Nu vă bazați pe GWX: accesați https://www.microsoft.com/en-us/software-download/windows10 , faceți clic pe instrumentul Descărcare acum, salvați instrumentul și executați-l pe computerul pe care doriți să îl actualizați. Dacă acest lucru nu a funcționat înapoi la lansarea Windows 10, încercați din nou acum – instrumentul a fost îmbunătățit.
  • Asigurați-vă că hardware-ul Disable Execution Prevention (DEP) este pornit în BIOS, referindu-vă la manualul plăcii de bază pentru ajutor dacă aveți nevoie. Dacă mai aveți probleme, folosiți meniul Start pentru a căuta „performanțe”, rulați Ajustați aspectul și performanța Windows, faceți clic pe fila Prevenire la executarea datelor și porniți DEP pentru toate programele și serviciile, apoi reporniți și încercați din nou.

2 – Nu se poate actualiza la cea mai recentă versiune Windows 10

Windows 10 primește actualizări destul de mari de fiecare dată, cum ar fi actualizarea Creators din martie 2017, Update Creators Fall din octombrie 2017 și actualizarea din 18 aprilie și octombrie 2018 anul trecut. Fiecare dintre aceste actualizări majore introduce funcții noi pentru Windows 10, precum și remedieri ale erorilor de securitate și multe altele.

În ciuda faptului că Windows 10 este cea mai stabilă versiune, una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă utilizatorii platformei este actualizarea la cea mai recentă versiune a Windows 10 când este lansată.

Cu toate acestea, actualizările de genul acesta nu vor apărea la fel de disponibile pentru toată lumea și acest lucru înseamnă că va trebui să apelați la actualizarea manuală a sistemului de operare.

Înainte de a începe actualizarea, va trebui să verificați ce versiune Windows 10 deja executați. Puteți face acest lucru îndreptându-vă la ecranul „Despre Windows”.

Dacă sunteți gata să instalați cea mai recentă versiune a Windows 10, puteți utiliza Instrumentul de actualizare Windows (instrucțiunile de mai jos), deși alternativa pentru instrumentul de creare media este opțiunea mai fiabilă. Pur și simplu trebuie să îl descărcați , să îl instalați și să-l utilizați pentru a actualiza manual computerul la cea mai recentă versiune.

Doar o mică notă laterală. Când executați Instrumentul de creare media, este posibil să nu vedeți nicio referire la actualizarea la versiunea tardivă a Windows 10 atunci când utilizați software-ul sau la ce versiune va face upgrade sistemul. În schimb, se referă la faptul că este versiunea Home sau Business pe care încercați să o instalați și atâta timp cât aceasta este versiunea pe care o executați, puteți fi sigur că noua versiune va fi instalată.

De asemenea, asigurați-vă că ați ales să păstrați fișierele și aplicațiile personale și faceți clic pe Instalare pentru a vă păstra neatinse datele, aplicațiile și majoritatea setărilor. Acum, atunci când atingeți instalarea, ar trebui să înceapă instalarea celei mai actualizate versiuni a sistemului de operare.

3 – Aveți mult mai puțin stocare gratuită decât înainte

Poate că nu știi, dar după instalarea Windows 10, vechea versiune a sistemului de operare este agățată în fundal ocupând un spațiu util. Uimit? La actualizare, vechea dvs. versiune de Windows nu dispare. Este încă în partea din spate a sistemului și poartă numele de „windows.old” și ocupă un spațiu valoros pe disc.

Este posibil să vă întrebați de ce s-a întâmplat acest lucru și răspunsul este că Microsoft nu controlează la fel de mult ca alte companii mari de tehnologie. În loc să forțeze utilizatorii să își actualizeze hardware-ul și să nu se uite niciodată înapoi, Microsoft ține cont de fișierele importante care au format sistemul de operare anterior în unitatea C: /. Aceasta se întâmplă în cazul în care nu îți place noul Windows 10 și decizi să te schimbi înapoi la sistemul de operare anterior cu care s-ar putea să fii mai obișnuit.

Dacă vă place noul sistem de operare și doriți să îl ștergeți pe cel vechi, faceți clic pe butonul Start Windows și tastați „curățare” pentru a căuta automat sistemul. În câmpul criteriilor de căutare trebuie să apară o aplicație „Curățarea discului”. Faceți clic pe ea pentru a deschide aplicația.

Ar trebui să apară o casetă de selectare a unității. Pur și simplu selectați unitatea pe care este instalat sistemul de operare. Unitatea implicită ar trebui să apară mai întâi, care este de obicei unitatea C: /. Dacă sunteți sigur că aceasta este unitatea principală în care este instalat sistemul de operare, apăsați OK. Windows ar trebui să scaneze sistemul pentru o perioadă, apoi o fereastră va apărea.

Acum s-ar putea întâmpla două lucruri. Vi s-ar putea prezenta o listă de fișiere pentru a șterge imediat, dintre care unul este „Instalarea (versiunile anterioare) Windows) sau dacă opțiunea nu este vizibilă, va trebui să selectați opțiunea„ Curățarea fișierelor de sistem ”din stânga jos.

Windows va face alte calcule și vă va oferi altei o casetă cu aspect foarte asemănător, de data aceasta cu opțiunea de a șterge ‘instalațiile anterioare de Windows. S-ar putea să fie nevoie să derulați în jos pentru a găsi, dar ar trebui să ocupe un spațiu important de unitate, în cazul nostru, aproape 5 GB. Bifați această opțiune și faceți clic pe OK. În caseta separată de mesaj care apare întrebând dacă sunteți sigur că doriți să trimiteți acest lucru, faceți clic pe Ștergeți fișiere și ați terminat.

4 – Actualizarea Windows nu funcționează

Multe persoane au raportat probleme cu Windows Update în Windows 10. Verificați mai întâi că ați făcut upgrade la actualizarea Windows 10 Fall (a se vedea mai sus, numărul 2). Dacă mai aveți probleme, descărcați și executați Windows Update Troubleshooter , apoi reporniți și încercați să actualizați din nou.

Dacă problemele rămân, poate fi necesar să vă blocați mai mult. În primul rând, verificați dacă este configurată restaurarea sistemului (vezi mai jos, numărul 7) și creează un punct de restaurare. Cu acest lucru, utilizați Win + x și selectați Prompt Command (Admin), apoi tastați „net stop wuauserv” (fără ghilimele) și apăsați Enter, urmată de „bit stop net” și Enter. Ar trebui să vedeți confirmările conform cărora fiecare serviciu a fost oprit sau nu a funcționat. Apoi, deschideți Explorer, navigați la C: \ Windows \ SoftwareDistribution și ștergeți conținutul său, inclusiv orice sub-foldere. Acum reporniți, deschideți Windows Update și faceți clic pe Verificați actualizările.

5 – Dezactivați actualizările forțate

Dacă sunteți ceva asemănător cu noi, configurați versiunile anterioare de Windows, astfel încât acestea să nu instaleze automat actualizări – o repornire forțată este una prea mare. Pentru a fi corecți cu Microsoft, Windows 10 gestionează reîncărcarea post-actualizare mult mai elegant, dar ar fi în continuare să ne controlăm încă de la bun început.

Există o soluție pentru utilizatorii care rulează Windows 10 Pro: din meniul Start, căutați „gpedit” și rulați Editorul de politici de grup. Extindeți Configurația computerului în panoul din partea stângă și navigați la Șabloane administrative \ Componente Windows \ Windows Update. Faceți dublu clic pe Configurare actualizări automate din listă, selectați butonul radio Activat și în caseta din stânga selectați 2 – Notificați descărcarea și anunțați instalarea. Acum faceți clic pe OK și veți fi anunțat ori de câte ori există actualizări – din păcate, acestea vor fi o iritare zilnică dacă utilizați Windows Defender.

Editorul de politici de grup nu este disponibil pe Windows 10 Home, dar vă recomandăm să deschideți cel mai recent Windows Update, faceți clic pe Opțiuni avansate și selectați Notificare pentru a reîncepe programul din lista Alegeți cum sunt instalate actualizările. În timp ce sunteți aici, toți utilizatorii Windows 10 ar putea dori să facă clic pe Alegeți cum sunt livrate actualizările și să vă asigurați că actualizările din mai mult de un loc sunt fie oprite, fie setate pe PC-urile din rețeaua mea locală.

6 – Dezactivați notificările inutile

Centrul de acțiune al Windows 10 este o modalitate excelentă de a vizualiza toate mesajele importante ale computerului dvs., colectând ferestre de tip pop-up și notificări de pe e-mailul dvs., aplicații de social media precum Facebook, actualizări de la software precum Adobe Creative Suite și chiar mesaje de sistem din Windows.

Din păcate, poate fi rapid aglomerat cu notificări de care nu vă interesează cu adevărat, iar nevoia de a respinge mesajele repetate din aplicațiile prea dornice poate fi o problemă enervantă.

Din fericire, există o modalitate ușoară de a vă asigura că Centrul de Acțiune vă arată doar informații relevante. Deschideți meniul de setări, apoi navigați la System | Notificări și acțiuni. Veți găsi o serie de comutări care guvernează modul în care sunt afișate notificările, inclusiv posibilitatea de a opri sfaturile Windows, dezactivați notificările de la afișarea pe ecranul de blocare sau în timpul prezentării și chiar opțiunea de a opri notificările cu totul.

De asemenea, puteți dezactiva notificările în fiecare aplicație, astfel încât dacă Java vă păstrează bug-urile pentru a instala o actualizare sau Candy Crush Saga nu va înceta să vă jucați să jucați alte câteva niveluri, puteți dezactiva notificările pentru acele aplicații în timp ce părăsiți software-ul de care te interesează să îți continui să-ți dau notificări.

[mai mult...]

Linux vs Macintosh vs Windows (comparație imparțială)

În acest articol, voi prezenta punctele pro și contra celor trei sisteme de operare majore: Linux, Mac și Windows (denumite în mod obișnuit „PC”). Rețineți că există multe alte sisteme de operare, dar nu le voi examina din cauza cotei lor de piață foarte mici.

Să începem cu cele mai populare: Windows

Cu aproape 90% din cota de piață a sistemului de operare, nu puteți rata Windows. Se află în clădiri comerciale, instalații industriale, precum și calculatoare de casă.
Windows, introdus în 1985, este un software foarte matur și complet. Cu toate acestea, are defectele sale!

Pro:

  1. Compatibilitate: Aproape fiecare aplicație, driver sau joc va funcționa pe Windows.
  2. Asistență tehnică: Aveți atât de mulți utilizatori, puteți găsi întotdeauna pe cineva (online sau offline) care vă poate ajuta cu Windows.
  3. O cantitate uriașă de funcții: când veți cunoaște bine Windows, veți afla că există atât de multe funcții încât puteți face aproape orice destul de ușor.

Contra:

  1. Viruși: Este posibil să fie nevoie să cumpărați un program antivirus, deși există programe gratuite.
  2. Lent: Windows, în special Vista și 7, necesită o mulțime de resurse de calculator (memorie, procesor, spațiu pe disc) și, astfel, rulează mai lent.
  3. Preț: costă ușor peste o sută de dolari.

Un alt jucător mare: Macintosh

Sistemul de operare Macintosh Apple este chiar mai vechi decât Windows. Este primul sistem de operare bazat grafic pe succes, lansat cu un an înainte de omologul său Microsoft.

Pro:

  1. Virusuri: Apple Mac-urile nu primesc aproape niciun virus. Acest lucru se datorează în mare parte cotei superioare de piață a Window.
  2. Fiabilitate: Mac-urile rulează numai pe calculatoarele Apple și sunt astfel mai puțin predispuse la blocarea hardware-ului și a software-ului.
  3. Arată: Hai să ne confruntăm, de cele mai multe ori, Mac arată mai bine decât Windows.

Contra:

  1. Scump: Mac costă chiar mai mult decât Windows.
  2. Disponibil numai pe calculatoarele Apple: Dacă aveți deja un computer, nu puteți instala MAC pe el decât dacă este vorba despre un Apple. În caz contrar, trebuie să cumpărați un computer nou.
  3. Compatibilitate: Doar câteva programe vor rula pe Mac și aproape niciun joc.

Mai mic, dar în creștere: Linux

Linux este răspunsul GNU la Mac și Windows. Da, asta înseamnă că Linux este GRATUIT! În mod gratuit, îl puteți descărca, modifica și redistribui fără să cheltuiți niciun ban! . Linux este un jucător mai tânăr din lumea sistemului de operare, fiind scris în 1991 și este optimizat pentru utilizare modernă (bine, mai mult decât Windows și Mac). Din păcate, are și unele dezavantaje …

Pro:

  1. Preț: Linux este GRATUIT. Îl poți descărca, instala, folosi, modifica … Totul pentru 0 dolar.
  2. Soi: Linux nu este un sistem de operare complet. Este doar un sâmbure. Pentru a utiliza kernel-ul, software suplimentar trebuie să fie inclus în Linux. Există câteva sute de aceste pachete (numite „distribuții” sau pur și simplu „distros”). Cele mai populare sunt Ubuntu, Mint și Fedora. Lucrul bun este că, cu atât de multe arome diferite de Linux, există întotdeauna una care să se potrivească nevoilor tale!
  3. Virusi: Desi este mai vulnerabil la virusi decat Mac (pentru ca este open source), Linux are in continuare foarte, foarte, foarte putini virusi.

Contra:

  1. Complicat: Deși unele distros sunt destul de ușor de utilizat, cele mai multe dintre ele vor necesita o mulțime de cunoștințe de computer pentru a le face să funcționeze.
  2. Compatibilitate: Ca și Mac, care reprezintă doar câțiva procente din cota de piață, Linux nu are la fel de multe programe și jocuri ca Windows.
  3. Furnizori: nu veți găsi o mulțime de furnizori care vând computere Linux. De obicei, veți ajunge doar să cumpărați computer Windows, să reformatați hard disk-ul și să instalați Linux.

Concluzie

În concluzie, niciun sistem de operare nu este cu adevărat mai bun, alegerea depinde de dvs. Dacă sunteți jucător, atunci nu aveți de ales, mergeți pentru Windows. Programatorii ar putea prefera Linux, iar producătorii video / grafică vor tinde probabil către Mac. Cel mai bun lucru de făcut este să încercați fiecare sistem de operare și să vedeți care este cel mai bine pentru dvs.!

[mai mult...]

Switch cu management

Am adunat aici cateva din caracteristicile specifice switch-urilor cu management:

Switch cu management

Hardware

De obicei, pe panoul frontal al switch-ului sunt:
– N porturi Ethernet (uzual 10/100 Mbps)
– portul consola (port serial pentru configurare folosind CLI)
– unul sau mai multe porturi Gigabit Ethernet pentru conectarea switch-ului la un port Ethernet de banda larga (backbone)
– unul sau mai multe sloturi pentru utilizarea unui transceiver mini-GBIC pentru conexiunea prin fibra optica la backbone

Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:
– pagina web de configurare, accesand cu un browser adresa IP a switch-ului
– Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune intre portul serial al calculatorului si portul serial din switch, si aplicatia Hyper Terminal cu datele de configurare furnizate de producatorul switch-ului
– conectarea la switch printr-o sesiune Telnet, din linie de comanda tastati:

telnet adresa_IP_switch

VLAN

O retea fizica poate fi impartita in mai multe subretele logice independente, numite VLAN-uri. Calculatoarele dintr-un VLAN pot fi conectate in switch-uri diferite din reteaua LAN.

Switch-urile care folosesc VLAN-uri creaza o impartire a retelei in domenii de broadcast separate, dar fara a avea problemele de latenta ale routerelor, fiind si mai putin costisitoare decat acestea.
Device-urile nu pot comunica direct intre ele daca nu apartin aceluiasi VLAN, decat daca traficul trece mai intai printr-un router.

VLAN-urile pot fi formate din:
a) grupuri de porturi
Aceste VLAN-uri se compun dintr-un grup de porturi. La inceput, aceste porturi puteau fi numai din acelasi switch, ulterior a doua generatie a permis includerea intr-un VLAN a porturilor din mai multe switch-uri.

Dezavantaje:
– acelasi port nu poate fi inclus in mai multe VLAN-uri
– cand un device este mutat dintr-un port in altul al switch-ului, administratorul retelei va trebui sa refaca configuratia VLAN-ului

b) grupuri de adrese MAC
Acest tip de VLAN are avantajele si dezavantajele sale.
Avantajul este ca la mutarea unui device dintr-un loc in altul administratorul nu va trebui sa reconfigureze VLAN-ul iar dezavantajul este ca initial toti userii trebuie inclusi intr-un VLAN.

Caracteristicile VLAN-ul sunt:
– este unidirectional, el controleaza doar traficul de iesire
– asigura izolarea si securitatea intre clienti. Daca este bine configurat, VLAN-ul previne ca un client sa acceseze resursele de retea ale altui client din acelasi LAN.
– creste performantele retelei prin limitarea broadcasturilor intr-un domeniu de broadcast logic, mai mic. In retelele fara VLAN-uri toate pachetele de broadcast ajung la fiecare port.

Static MAC Forwarding

O adresa MAC statica este cea introdusa manual in tabela adreselor MAC.
Cand stabiliti o regula de adresa MAC statica de fapt stabiliti pentru un port o adresa MAC statica, astfel este redusa nevoia de broadcasting.
Static MAC Forwarding impreuna cu Port Security permit doar computerelor cu adresele MAC aflate in tabela pentru un port sa acceseze switch-ul.

Filtering

Port Filtering filtreaza pachetele bazate pe adresa MAC si un grup VLAN, astfel se asociaza adresa MAC sursa/destinatie cu un numar de identificare VLAN (la care adresa MAC apartine).

Spanning Tree Protocol

Asigura redundanta cailor si previne buclele nedorite cauzate de multiple cai active. Pentru functionarea corecta a retelelor Ethernet trebuie sa existe doar o singura cale activa intre doua statii.

STP defineste o structura arborescenta care dispune toate switch-urile intr-o retea extinsa fortand anumite cai redundante in starea blocata. Daca un segment al retelei din Spanning Tree devine nedisponibil algoritmul STP-ului reconfigureaza arhitectura structurii arborescente.

STP a fost standardizat de IEEE802.1D.Informatiile privind STP sunt transportate in frame-uri speciale de date numite Bridge Protocol Data Units (BPDU). BPDU sunt schimbate frecvent in retea si fac ca switch-urile sa activeze sau sa inhibe porturile necesare. Cand un device este conectata la un port al switch-ului nu va incepe imediat sa transfere date pana cand nu este determinata topologia retelei.

Bandwidth Control

Defineste latimea de banda maxima permisa pentru traficul de intrare si/sau de iesire pe un port.
Ingress Rate specifica latimea de banda maxima pentru traficul de intrare pe un port.
Engress Rate specifica latimea de banda maxima pentru traficul de iesire pe un port.

Broadcast Storm Control

Limiteaza numarul de frame-uri broadcast care pot fi memorate in bufferul switch-ului sau trimise afara din switch. Frame-urile broadcast care sosesc cand bufferul este plin vor fi aruncate. Activand aceasta facilitate se reduce traficul broadcast care va sosi in retea.

Pachetele broadcast sunt trimise de un device adresei de broadcast, fiind o operatie normala intr-o retea. De exemplu retelele IP folosesc broadcastul pentru rezolvarea adresei de retea folosind Address Resolution Protocol (ARP).

Mirroring

Port mirroring permite copierea traficului pe un port mirror (oglinda) pentru a putea examina traficul, diagnostica sau depana fara interferente cu portul copiat.

Link Aggregation (trunking)

Este gruparea unor porturi fizice intr-unul logic de capacitate mai mare. In situatia in care o singura conexiune de mare capacitate este scumpa pot fi folosite mai multe conexiuni de mici capacitati, agregate. Avantajul acestei agregari este ca in cazul in care este nevoie de o conexiune mai mare nu este nevoie de un alt echipament ci doar de adaugarea de noi porturi in grupul trunk.

Standardul IEEE802.3ad descrie Link Aggregate Control Protocol (LACP), protocol care creaza si asigura managementul pentru grupurile trunk.

Port Authentication

IEEE802.1x este un protocol de autentificare extins care permite suport pentru RADIUS, pentru profilul userului centralizat si managementul conturilor intr-un server RADIUS.
Autentificarea RADIUS este un protocol utilizat pentru autentificarea userilor folosind un server extern in locul unui device intern cu baza de date a userilor care este limitata la capacitatea memoriei device-ului, astfel fiind posibila validarea unui numar nelimitat de useri de la o locatie centrala.

Port Security

Permite doar pachetelor cu adresa MAC invatata dinamic si/sau adresa MAC statica configurata sa treaca prin switch.
Pentru securitate maxima pe port activati Port Security, dezactivati Address Learning si configurati adresa sau adresele MAC statice pe port.
Nu este recomandat sa dezactivati si Port Security si Address Learning deoarece vor rezulta multe broadcasturi.

Queuing Method

Ajuta la rezolvarea degradarii performantelor in situatia unei congestii in retea. Metoda asezarii intr-o coada permite configurarea algoritmilor pentru traficul de iesire.

Static Route

Spune switch-ului cum sa forward-eze traficul IP cand configurati parametri TCP/IP manual.
Pentru o anumita destinatie se introduce adresa IP a retelei destinatie, Subnet mask si Gateway-ul care va forward-a pachetele la destinatie. Gateway-ul trebuie sa fie un router in acelasi segment cu switch-ul.
Metric este costul transmisiei d.p.d.v. al rutarii. IP routing utilizeaza contorizarea hop-urilor pentru masurarea costului. Minimum este 1 cand este direct conectat la retea iar maximum este 15.

Dezavantajul utilizarii rutelor statice este ca in cazul aparitiei unei nefunctionari in retea ruta afectata nu va functiona pana cand nu va fi initiata manual o alta ruta de catre administrator.

MAC Table

Prezinta cum vor fi forward-ate pachetele sau filtrate prin porturile switch-ului.

Tabelul contine:
– adresa MAC a device-ului
– VLAN-ul care-l contine
– portul asociat
– modul in care este adaugata adresa MAC: dynamic (invatata de switch) sau static (introdusa manual in Static MAC Forwarding)

ARP Table

Address Resolution Protocol (ARP) este protocolul folosit pentru a face corespondenta dintre adresa IP si adresa MAC (adresa fizica a device-ului).

Cand un pachet destinat unui device din reteaua locala este primit de switch se cauta in tabela ARP si daca adresa este gasita pachetul este trimis device-ului destinatatie.

Daca nu se gaseste o inregistrare pentru adresa IP, ARP-ul trimite catre toate device-urile (broadcast) cererea. Switch-ul pune in campul expeditor propria adresa MAC si adresa IP si pune in campul destinatar adresa IP cautata iar pentru adresa MAC completeaza cu 32 caractere “1”. Device-ul care raspunde inlocuieste adresa de broadcast cu propria adresa MAC, face rocada intre expeditor si destinatar si transmite raspunsul direct masinii solicitante. Tabela ARP se update-aza si trimite pachetele adresei MAC care a raspuns

[mai mult...]