Soluții pentru problemele tale IT
Daca vrem sa testam ceva pe un Android, dar fara sa avem un telefon sau sa riscam integritatea sistemului de operare putem folosi un live usb cu Android.
Pentru acest lucru avem nevoie de o imagine ( http://www.android-x86.org/download ), dar acest site nu este unul oficial Google, deci pot fi diferente intre ultimele versiuni oficiale si cele de pe site.
[mai mult...]În topologia de la această adresă se află trei rețele interconectate prin patru rutere în stea. Dorim să asigurăm conectivate completă între toate stațiile.
Pe moment sunt configurate:
Router0(Fa1/0), Router1(Fa1/0), Router2(Fa1/0)Folosiți ping de pe fiecare din ruterele cu interfețele în rețele cu stații (Router0, Router1 și Router2) pentru a valida conectivitatea la stațiile din rețeaua proprie.
Pentru cele trei rețele dintre rutere (Router0 ↔ Router3, Router1 ↔ Router3, Router2 ↔ Router3) împărțiți spațiul 32.32.32.32/28 în rețele cu masca /30 (adică 255.255.255.252). Atribuiți adrese interfețelor neconfigurate ale celor trei rutere.
Pentru a asigura conectivitate între toate stațiile va trebui să adăugați rute statice pe rutere. Recomandăm să adăugați astfel:
Router0 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa0/0 a ruterului Router3)Router1 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa1/0 a ruterului Router3)Router2 o rută implicită (default gateway) trecând prin ruterul Router3 (adică adresa interfeței Fa2/0 a ruterului Router3)Router3 trei rute statice către fiecare dintre cele trei rețele cu stații, trecând respectiv prin ruterele Router0, Router1 și Router2 (adică adresele IP ale interfețelor Fa0/0 ale celor trei rutere)0.0.0.0/0. Detalii aici.După o configurare corectă veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie. Pentru verificare folosiți comanda ping din meniul unei stații și transmiteți pachete către celelalte stații: accesați tab-ul Desktop, icon-ul Command Prompt.
ping pe stație (sunt trimise patru în mod implicit) să eșueze, întrucât traversează multe rutere. A doua comandă ping pe stație va reuși, în cazul unei configurări corecte.Dacă aveți probleme de conectivitate, verificați din aproape în aproape între ce dispozitive aveți sau nu conectivitate. Urmăriți adresele IP configurate (folosiți comanda show ip interface brief) și tabela de rutare (folosiți comanda show ip route) pentru fiecare ruter și identificați cauza problemei.
În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin trei rutere cascadate. Există câteva probleme în cadrul toplogiei pe care ne propunem să le rezolvăm.
Pentru început, aflați adresele stațiilor și a interfețelor ruterelor glisând mouse-ul (hover) peste fiecare dispozitiv. Din tab-ul Desktop și opțiunea Command prompt (pe stații) sau din consolă (pe rutere) folosiți ping pentru a verifica unde există conectivitate.
De pe stația PC0 verificați conectivitatea la stația PC2, adică adresa IP 15.15.15.2. Comanda ping oferă răspunsul Destination host unreachable. deci există o problemă pe parcurs.
De pe stația PC0 verificați conectivitatea la ruterul Router2, adică adresa IP 30.30.30.38. Comanda ping nu reușește. Înseamnă că există o problemă la un ruter pe parcurs.
Afișați tabela de rutare a ruterului Router0, folosind comanda show ip route:
Router0#show ip route
[...]
14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
C 14.14.14.0 is directly connected, FastEthernet0/0
30.0.0.0/30 is subnetted, 2 subnets
C 30.30.30.32 is directly connected, FastEthernet1/0
S 30.30.30.36 [1/0] via 30.30.30.34
Observați că ruterul Router0 nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24, rețea care conține stațiile PC2 și PC3. Adăugați ruta corespunzătoare din meniul de configurare:
Router0#configure terminal Enter configuration commands, one per line. End with CNTL/Z. Router0(config)#ip route 15.15.15.0 255.255.255.0 30.30.30.34
Pe stația PC0 folosiți ping pentru a verifica acum conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2) și la stația PC3 (15.15.15.254). Există conectivitate deci această problemă este rezolvată.
Să verificăm și că ruterele au, de asemenea, conectivitate la toate celelalte rutere și la stații. De pe ruterul Router0 verificăm conectivitatea la stația PC2 (adresa IP 15.15.15.2):
Router0#ping 15.15.15.2 Type escape sequence to abort. Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 15.15.15.2, timeout is 2 seconds: ..... Success rate is 0 percent (0/5)
Observați că nu există conectivitate. Pare ciudat, pentru că stația PC0 are conectivitate la stația PC2 dar ruterul Router0 nu are. În continuare, verificăm conectivitatea la ruterul Router2 (adresele 15.15.15.1 și 30.30.30.38) și la ruterul Router1 (adresele 30.30.30.37 și 30.30.30.34):
Router0#ping 15.15.15.1 Type escape sequence to abort. Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 15.15.15.1, timeout is 2 seconds: ..... Success rate is 0 percent (0/5) Router0#ping 30.30.30.38 Type escape sequence to abort. Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.38, timeout is 2 seconds: ..... Success rate is 0 percent (0/5) Router0#ping 30.30.30.37 Type escape sequence to abort. Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.37, timeout is 2 seconds: !!!!! Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 1/4/7 ms Router0#ping 30.30.30.34 Type escape sequence to abort. Sending 5, 100-byte ICMP Echos to 30.30.30.34, timeout is 2 seconds: !!!!! Success rate is 100 percent (5/5), round-trip min/avg/max = 3/4/6 ms
Observați că avem conectivitate între ruterul Router0 și ruterul Router1 dar nu între ruterul Router0 și ruterul Router2. Investigăm tabela de rutare a ruterului Router1 și a ruterului Router2:
Router1#sh ip route
[...]
14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S 14.14.14.0 [1/0] via 30.30.30.33
15.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S 15.15.15.0 [1/0] via 30.30.30.38
30.0.0.0/30 is subnetted, 2 subnets
C 30.30.30.32 is directly connected, FastEthernet1/0
C 30.30.30.36 is directly connected, FastEthernet0/0
Router2#sh ip route
[...]
14.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
S 14.14.14.0 [1/0] via 30.30.30.37
15.0.0.0/24 is subnetted, 1 subnets
C 15.15.15.0 is directly connected, FastEthernet1/0
30.0.0.0/30 is subnetted, 1 subnets
C 30.30.30.36 is directly connected, FastEthernet0/0
Observați că ruterul Router2 nu are rută către rețeaua 30.30.30.32/30, rețeaua dintre ruterele Router0 și Router1. Adăugați ruta corespunzătoare din meniul de configurare:
Router2#configure terminal Enter configuration commands, one per line. End with CNTL/Z. Router2(config)#ip route 30.30.30.32 255.255.255.252 30.30.30.37
În acest moment există conectivitate între toate dispozitivele (stații și rutere) din topologie. Puteți verifica folosind comanda ping.
În topologia de la această adresă se află două rețele interconectate prin două rutere cascadate. Fiecare rețea conține un switch și două stații. Observați că există conectivitate între stațiile din aceeași rețea și ruterul conectat la acea rețea.
Observați că nu există conectivitate între stații din rețele diferite. Mai mult nu există conectivate între cele două rutere: trimiteți mesaje Packet Tracer între rutere.
Pentru a asigura conectivitate completă în cadrul topologie vom realiza următorii pași:
Router0(Fa1/0) ↔ Router1(Fa1/0). După acest pas ruterele vor comunica între ele.Pentru început observăm că ruterele nu au configurate adrese IP pe interfețele de legătură între ele. În cazul ruterului Router0, interfața FastEthernet1/0 nu are adresă IP:
Router0>enable Router0#show ip interface brief Interface IP-Address OK? Method Status Protocol FastEthernet0/0 14.14.14.1 YES manual up up FastEthernet1/0 unassigned YES unset up down
Vom folosi spațiul 30.30.30.32/30 pentru a aloca două adrese IP în vederea conectării celor două rutere. Vom configura adresa IP 30.30.30.33 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0 și adresa IP 30.30.30.34 cu masca 255.255.255.252 pe interfața FastEthernet1/0 ruterului Router1:
Router0#configure terminal Router0(config)#interface fastEthernet 1/0 Router0(config-if)#ip address 30.30.30.33 255.255.255.252 Router0(config-if)#no shutdown Router1#configure terminal Router1(config)#interface fastEthernet 1/0 Router1(config-if)#ip address 30.30.30.34 255.255.255.252 Router1(config-if)#no shutdown
Observați că acum există conectivitate între cele două rutere: puteți folosi comanda ping din consola ruterului sau mesaje de tip Packet Tracer. Există de asemenea, conectivitate între stații și ruterul direct conectat la rețeaua lor.
Nu există însă conectivitate între stațiile din rețele diferite. Intrați în modul Simulation și observați că pachetele trimise de la PC0 la PC2 se opresc la Router0 întrucât acesta nu șite unde se află rețeaua din care face parte PC2 (15.15.15.0/24); adică nu are rută către rețeaua 15.15.15.0/24. Pentru această trebuie să adăugăm pe fiecare ruter o rută către rețeaua la care nu este conectat în mod direct:
Router0 o rută către rețeaua 15.15.15.0/24 având ca next hop ruterul Router1 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router1)Router1 o rută către rețeaua 14.14.14.0/24 având ca next hop ruterul Router0 (mai precis prin interfața FastEthernet1/0 a ruterului Router0)Adică vom realiza următoarele configurări:
Router0 vom adăuga o rută statică în care specificăm că toate pachete destinate rețelei 15.15.15.0/24 să fie trimise către adresa 30.30.30.34 (adresa IP a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului Router1):
Router0#configure terminal Router0(config)#ip route 15.15.15.0 255.255.255.0 30.30.30.34
Router1 vom adăuga o rută statică în care specificăm că toate pachete destinate rețelei 14.14.14.0/24 să fie trimise către adresa 30.30.30.33 (adresa IP a interfeței FastEthernet1/0 a ruterului Router0):
Router1#configure terminal Router1(config)#ip route 14.14.14.0 255.255.255.0 30.30.30.33
Formatul comenzii de adăugare de rute este următorul:
ip route15.15.15.0 respectiv 14.14.14.0255.255.255.030.30.30.34 respectiv 30.30.30.33Dacă aveți o configurație corespunzătoare, veți avea conectivitate între toate stațiile din topologie.
Simulation puteți observa cum se modifică la fiecare pas cum se modifică adresele MAC ale pachetului (adresa MAC sursă și adresa MAC destinație) și câmpul TTL.Adresa IP
O adresa IP contine informatiile necesare pentru a transporta un pachet cu date prin retea si este reprezentata printr-un numar binar cu o valoare egala cu 32 biti. O maniera usoara in care puteti citi o adresa IP presupune impartirea adresei in patru octeti, fiecare octet continand 8 biti. Valoarea maxima a fiecarui octet (in zecimal) este 255.
Deoarece o adresa IP este alcatuita din patru octeti separati prin punct, primul , al doilea sau al treilea dintre acestia pot fi folositi pentru a identifica reteaua din care face parte un dispozitiv. La fel si pentru identificarea dispozitivului in sine.
Portiunea “network” din cadrul unei adrese IP se numeste identificatorul retelei (network ID). Într-o retea, hosturile pot comunica intre ele doar daca au acelasi identificator de retea. Acestea pot sa partajeze acelasi segment fizic de retea, dar daca au identificatori de retea diferiti, nu pot comunica decat daca exista un alt dispozitiv care sa realizeze conexiunea intre segmentele logice ale retelei (sau identificatorii acestora). (Puteti asemui acesti identificatori de retea cu codul postal).
Portiunea “host” din cadrul unei adrese IP se numeste identificator host si reprezinta zona prin intermediul careia se identifica un dispozitiv dintr-o retea. Fiecare clasa de adrese IP permite un numar fix de hosturi. Astfel, prima adresa din fiecare retea este rezervata pentru a identifica reteaua, iar ultima adresa este rezervata pentru broadcast.
Notiuni referitoare la adresarea IP
Adresele pe 32 de biti sunt specificate de asa-numita versiune 4 a IP. Recent a fost standardizata versiunea 6 (IPv6), in care adresele se reprezinta pe 128 octeti.
În vederea unei alocari sistematice, adresele IP au fost divizate in cinci clase de adrese. Dintre acestea trei (clasa A, B, C) vor fi discutate in amanunt. Orice nod conectat intr-o retea TCP/IP trebuie sa aiba o adresa IP (routerele, care dispun de mai multe interfete de retea, vor avea cate o adresa IP pentru fiecare interfata).
A fost introdusa si o conventie de scriere a acestor adrese: fiecare din cei patru octeti ai adresei este notat distinct prin numarul zecimal corespunzator, cele patru valori fiind separate prin punct, ca in exemplul urmator: 123.1.232.11.
O alta conventie de scriere este urmatoarea: 20.0.0.0/12, ce denota aplicarea unei masti de 12 biti pe adresa 20.0.0.0, adica selecteaza toate valorile posibile in ultimii 20 biti de adresa. Analog, 194.110.6.0/26 aplica o masca de 26 biti pe adresa 194.110.6.0, adica selecteaza ultimii sase biti de adresa (64 valori).
Recent a fost introdusa si distinctia intre adrese publice si adrese private. Se numesc adrese publice cele care sunt obtinute de la autoritatile de alocare a adreselor si sunt rutate in Internet. Aceste adrese au caracter de unicitate, in sensul ca nici o adresa nu este multiplu alocata. Datorita cresterii explozive a conectarilor la Internet a aparut preocuparea fata de epuizarea adreselor pe 32 de biti si una din solutiile adoptate pentru evitarea acestui fenomen a fost sa se rezerve cateva adrese care sa poata fi utilizate intern (privat) de orice organizatie, fara a fi vizibile in afara organizatiei (nu vor fi rutate in afara organizatiei). Astfel de adrese sunt:
– 10.0.0.0 – 10.255.255.255 (retea de clasa A)
– 172.16.0.0 – 172.16.255.255 (retea de clasa B)
– 192.168.0.0 – 192.168.255.255 (bloc de retele de clasa C)
Ramane la latitudinea utilizatorului alegerea adreselor private pe care le foloseste, dar aceasta trebuie facuta conform unor criterii de performanta. Unul dintre criteriile de alegere este evident dimensiunea retelei interne: daca aceasta are doar cateva zeci de calculatoare nu se justifica alegerea adreselor private de clasa B sau A.
Prin definitie, toate nodurile dintr-o retea poseda aceeasi valoare numerica pentru portiunea de retea din adresele IP. Cealalta parte a adresei IP se numeste zona de gazda (host). Aceasta difera de la un nod (interfata) la altul.
Adresele de clasa A sunt folosite in retelele cu un numar foarte mare de noduri aflate sub aceeasi autoritate (companii transnationale, organizatii mondiale, etc.). Adresele de clasa A folosesc opt biti (un octet) pentru a identifica reteaua. Prin urmare ceilalti 24 biti sunt folositi pentru a identifica nodurile (interfetele). Prin urmare unei retele de clasa A i se pot asigna 224 noduri. Adresele de clasa B au rezervata o zona de retea de 16 biti, iar cele de clasa C au rezervata o zona de retea de 24 biti.
Adresele de clasa B au fost atribuite initial marilor universitati si companii. În ultima vreme obtinerea unei adrese de clasa B este dificila. Tabelul 2 sintetizeaza aceste caracteristici.
Caracteristici adrese IP
Adresele de retea sunt similare adreselor IP obisnuite insa nu sunt asignabile unei interfete anume. La nivel conceptual adresele de retea refera grupul tuturor adreselor IP dintr-o retea. De exemplu adresa 7.0.0.0 identifica o retea de clasa A, 130.9.0.0 identifica o retea de clasa B, iar 200.4.3.0 identifica o retea de clasa C.
Cand se transmit date catre toate echipamentele dintr-o retea trebuie creata o adresa de broadcast (difuzare). Broadcast-ul apare cand statia sursa transmite date catre toate celelalte dispozitive din retea. Dar pentru a fi sigura ca toate aceste dispozitive sunt “atente” la mesajul broadcast, statia sursa trebuie sa foloseasca o adresa IP pe care sa o recunoasca toate celelalte echipamente din retea. De obicei, intr-o astfel de adresa, bitii din portiunea host au toti valoarea 1.
O masca de retea standard este definita ca avand valori binare de 0 corespunzator pozitiilor din adresa ce definesc host-ul. În tabelul 4 sunt definite mastile de retea standard.
Masti de retea standard
În momentul in care se doreste impartirea in subretele se aloca in cadrul adresei IP un numar de biti care identifica subretelele. Acestia sunt preluati din cadrul zonei de host a adresei IP. Astfel, in cadrul adresei IP, sunt definite trei zone: retea, subretea si host. Bitii ce identifica reteaua sunt definiti prin tipul clasei, cei de host sunt definiti de catre masca de retea folosita, iar cei de subretea sunt obtinuti prin preluarea bitilor ramasi. De exemplu o masca de retea de forma: 255.255.255.240, utilizata in cadrul unei retele de clasa C, determina un numar de patru biti de host.
Structurarea unei adrese de IP
Se pot face o serie de observatii privitoare la cele discutate:
Gateway-ul
Pentru a putea comunica, doua calculatoare aflate in retele diferite, mai au nevoie pe langa adresa IP si de adresa default gateway: adresa IP a interfetei routerului prin care se conecteaza respectivul segment de retea. Adresa IP a gateway-ului trebuie sa fie in aceeasi retea ca si statia respectiva.
Folosirea adresei Gateway
Daca nu se precizeaza care este gateway-ul retelei, comunicarea devine posibila doar intre calculatoarele aflate pe acelasi segment logic de retea. Calculatorul care doreste sa transmita date trebuie sa compare adresa IP a destinatarului cu inregistrarile din tabela ARP. Daca in ARP nu se gasesc inregistrari, calculatorul sursa nu are nici o adresa IP destinatie si datele nu vor putea fi transmise.
Un calculator care doreste sa trimita date catre o statie care se afla in alt segment de retea, va trimite aceste date catre gateway. Prin “inmultirea” (AND) adresei IP cu subnet mask-ul, calculatorul sursa determina adresa de retea a segmentului de retea. Daca statia destinatie nu este in acelasi segment de retea, sursa transmite datele catre gateway. Daca statia sursa nu cunoaste adresa MAC a gateway-ului (nu exista in tabela ARP), lanseaza o cerere ARP la care raspunde gateway-ul. Tabela ARP a router-ului contine inregistrarile tuturor retelelor conectate direct la acesta.
[mai mult...]