Ce este o ”mașină virtuală”? Voi da un exemplu pentru a fi mai ușor de explicat. Avem un calculator cu Windows 7 și vrem să folosim un anumit program, dar acesta nu este compatibil cu windows 7, programul se blochează și nu poate fi folosit. Ce putem face? Avem mai multe posibilități, ori instalăm windows xp în loc de 7, ori instalăm windows xp și apoi 7 într-o configurație dual-boot sau, varianta cea mai bună, instalăm un program de tip mașină virtuală în care instalăm apoi windows xp.

Prin urmare, în cazul de față, o mașină virtuală e un program instalat pe calculator, care ne oferă un calculator virtual în care putem instala un sistem de operare (windows și linux de obicei).

Simplificat ar arăta în felul următor:

Pe scurt: avem calculatorul nostru pe care instalăm programul de  mașină virtuală și în acest program instalăm alt sistem de operare (windows, linux de obicei).

Ce putem face cu o mașină virtuală:

• Avem programe mai vechi care nu rulează pe versiuni mai noi de windows sau nu rulează pe versiuni de windows pe 64 de biți
• Vrem să testăm un sistem de operare (de obicei linux) fără a ne complica existența instalând direct pe calculator
• avem un fișier executabil care e posibil să fie virusat sau oricum nu suntem siguri de proveniență. Dacă îl rulăm direct pe calculator e posibil să ne infectăm, dar în mașina virtuală putem reveni la starea inițială (voi arata aceste lucruri în alt articol)
• alte scopuri în care sunt folosite mașinile virtuale țin de sfera serverelor iar acestea nu reprezintă scopul acestui articol, dar le amintesc pentru completitudinea informațiilor: rularea mai multor servere virtuale pe același server fizic pentru avantaje ca: distribuția mai uniformă a resurselor (cpu, ram, rețea, stocare, eventual gpu), recuperarea rapidă a starii initiale în caz de dezastru, reducerea consumului de energie, costuri reduse prin comasarea mai multor servere fizice în servere virtuale (de ex., din 8 servere fizice pastram 2 si fiecare va avea cate 4 mașini virtuale instalate), deplay rapid de noi servere, separearea rolurilor pe servere diferite, configurații de tip high availability prin clustering, realocarea resurselor serverului în funcție de necesitați (un server virtual nu are destula memorie ram dar se poate redistribui de la altul care are mai mult de cat e nevoie, etc), securitatea sporită a datelor prin folosirea remote desktop. Mașinile virtuale au o aplicabilitate foarte largă, acestea sunt doar o parte din funcții

Există mai multe programe de tip mașină virtuală, dar cea mai la îndemână cred că este VMware Player care e și gratuită dacă nu e folosită în scopuri comerciale.

Pentru a putea folosi această aplicație trebuie să activăm din bios opțiunea de virtualizare. Pentru acest lucru e indicat să consultăm manualul plăcii de bază, mai ales dacă nu suntem așa de familiarizați cu bios-ul.

VMware Player se descarcă de aici https://www.vmware.com/

De aici descărcăm versiunea 7, salvăm fișierul și instalăm aplicația (merge simplu, nu sunt opțiuni deosebite la instalare). În cazul în care încercăm să instalăm și la instalare ne dă eroare, atunci descărcăm o versiune anterioară, 6 sau 5, și o instalăm pe aceea.

Pentru folosirea programului vă invit să citiți articolul următor.