Situatie
Virtualizarea nativa linux se bazeaza pe KVM si QEMU. Amandoua se folosesc una de alta si au la baza o librarie comuna libvirt: https://en.wikipedia.org/wiki/Libvirt
Unde se termina KVM si unde incepe QEMU este greu de precizat unul se completeaza pe celalalt. O caracteristica este aceea ca QEMU poata virtualiza si alta arhitectura (o masina virtuala arm de exemplu poate rula pe arh. Intel/AMD) iar KVM poate virtualiza numai aceeasi arhitectura. QEMU fiind mai complex este mai lent dar cu optiunea -enable-kvm poate rula mult mai repede – fireste pe aceeasi arhitectura.
Backup
Pentru a verifica daca procesorul gazda suporta virtualizare hard:
egrep ‘(vmx|svm)’ –color /proc/cpuinfo
Daca apare “vmx” sau “svm” cu rosu este o.k.
Solutie
Pentru a instala virtualizare pe linux trebuiesc instalate pachetele qemu-kvm, libvirt-bin si adaugat userul curent in grupul libvirtd (sau libvirt-qemu pe debian):
sudo apt-get install qemu-kvm libvirt-bin
sudo adduser <user> libvirt-qemu
sau
sudo adduser <user> libvirtd
Pentru a testa o imagine ISO din linie de comanda:
qemu-system-x86_64 -boot d -cdrom lmde-2-201701-mate-64bit.iso -m 2048 -enable-kvm
O masina virtuala are pe langa memorie (virtuala) si hard disk sau conexiune de reta: de accea utilitarul virtsh utilizeaza o descriere XML a caracteristicilor hard a masinii virtuale: Acestea sunt stocate in /etc/libvirt/qemu.
Cu comanda virtsh list –all se obtine o lista a masinilor virtuale. Cu comanda virtsh start <nume> se poate pornii o masina virtuala din linie de comanda.
Utilitarul virt-manager permite configurarea resurselor hard a une masini virtuale in mod grafic interactiv.
Cu comanda virsh dumpxml nume_VM1 > nume_VM_copie.xml se poate copia configuratia de la o masina la alta.
Pentru a crea din linie de comanda un hard disk virtual:
qemu-img create -f qcow2 /home/dev/images/<nume_VM1>.img 10G
Virsh are ca optiuni create, start, list, destroy, shutdown, suspend, resume, console, dominfo, edit, etc.
Leave A Comment?